Acum câțiva ani, am reușit să am un weekend liber. Ceva ce nu s-a mai întâmplat foarte des în ultimii 10 ani. Dar fiind weekend-ul din 1 Mai, toata lumea era liberă, așa că am zis să ne mișcăm și noi un pic.
Fiind totuși sâmbătă, 1 Mai, drumul de la București la Brașov a fost haos. Până la Comarnic, viața a fost bună și frumoasă. De acolo, am intrat în clasicul trafic.
Din fericire, doar până la intrare în Sinaia, unde ne stabilisem prima destinație a zilei și cea despre care o să vorbesc în acest moment, mai precis Castelul Peleș…
…. sau cel puțin trebuia să fie Castelul Peleș, dacă nu ar fi fost o coadă de 100 de persoane.
Așa că am decis să mergem la castelul mai micuț, de lângă. Mai precis Pelișor.
Pelișorul e interesant din câteva perspective. Cumva era casa în care își petrecea mai mult timp regina Maria alături de copii, așa că multe din camere și locații erau decorate în concordanță.
Ce mi-a rămas în cap după toata vizita din camerele Pelișorului ? Ei bine, destul de kitchi. Cel puțin din punctul nostru de vedere, cetățeni din secolul 21.
Probabil că la 1890 să ai un perete auriu cu grena era ceva normal, dar pentru noi, arătă un pic dubios. Gen, m-aș gândi mult mai atent dacă să lucrez cu cineva dăcă are un perete de genul ăsta.
Ah, bineinteles, auriu era culoarea de baza prin tot Pelișorul. Fie doar margini aurite, fie tot mobilierul sau obiectul de decoratiune aurit. Nu știu dacă toate chiar conțineau aur, dar mă îndoiesc. Ar fi fost o cantitate uriașă de aur de băgat în așa ceva.
După atâta aurire, probabil că unii dintre voi vă gândiți că acest mic castel era plin de nestemate. Iar răspunsul e…. nu.
Erau doar două camere, mai bine securizate, în care erau expuse câteva din bijuteriile purtate de Regina Maria a României (Queen Marie of Teck), mai precis o colecție de inele, câteva seturi de cercei lungi din aur și argint, bratari de argint și aur cu încrustații și alte diamante, dar și o colecție de lanțișoare.
N-am petrecut extrem de mult timp pe acolo, nici nu știu dacă le mai găsiți expuse astăzi, dacă mergeți acolo, dar daca le găsiți și le puteți face o poză, trimiteți-mi și mie, sunt curios să îmi readuc aminte de ele.
În rest, ca un mic castel clasic. Camerele mai de jos ale servitorilor, camerele de la mijloc și sus rezervate familiei și oaspeților de vază.
Dacă vreți să îl vedeți, să aveți în vedere că e vreun km de mers pe jos (pe urcare) până la castele, deci luați-vă încălțăminte potrivită. Programul de vizitare il aveți aici, la fel ca și taxele de intrare. Ca să vă scutesc de intrat pe alt site, prețul de intrare pentru adulți e 20 de lei, pensionarii doar 10 lei, elevii, studenții și cei cu card euro 26 plătesc doar 5 lei.
