Cetatea Aegyssus

Cetatea Aegyssus face parte din lista monumentelor istorice si este unul dintre cele mai importante obiective turistice din judetul Tulcea, fiind situata pe Dealul Monumentului, numit inainte Dealul Hora.

Descoperirile stiintifice arata ca cetatea dateaza din secolul al IV-lea i.Hr, iar numele este de origine celtica, venind chiar de la cel care a intemeiat-o, Caspyus Aegyssos.

Depozitul de amfore grecesti gasit aici de arheologi arata ca cetatea a constituit un important punct de schimb comercial.

Începute în anul 1959, cercetările arheologice de pe colnicul Hora au vizat, în primul rând, dezvelirea anticului Aegyssus; acestea au arătat că așezarea s-a înfiripat în epoca elenistică și a continuat să funcționeze pâna în prima jumătate a secolului al VII-lea d. Chr.

Așezarea a existat înainte de stabilirea grecilor la Pontul Euxin, fapt atestat de cercetările arheologice.

De-a lungul timpului cetatea a suferit numeroase distrugeri, dar si reconstructii, pastrandu-si insa rolul de fortareata militara ce controla traficul fluvial pe Marea Neagra.

La sfârșitul secolului al X-lea se constată reluarea locuirii pe locul anticului Aegyssus. Fortificația bizantină de la Aegyssus cunoaște o scurtă existență, deoarece la 1064 este distrusă de atacul uzilor, însă continuitatea de locuire pe teritoriul actual al orașului, este demonstrată de descoperirea unui număr mare de monede bizantine, tătărăști, venețiene, sârbești, bulgărești și otomane ce evidențiază mai multe nuclee de locuire.

Identificarea cu oraşul Tulcea, a fost făcută prima oară la sfârşitul secolului al XVIII şi începutul secolului al XIX-lea, fiind confirmată o inscripţie în limba latină descoperită în 1949, care menţionează o unitate militară (vexillatio (A)-egisse(n)sis).

Cea mai veche atestare documentară în care apare Tulcea o găsim într-un registru vamal otoman din anul 1506 în care este menționată ca “fiind un important centru în comerțul de tranzit”. Din păcate, autorul care menționează acest registru, nu a revenit în lucrările sale cu date noi despre traficul comercial prin acest centru vamal și o analiză care să ne permită o imagine mai amplă despre începuturile Tulcei.

Documentele turcești și informațiile călătorilor străini care menționează Tulcea în secolul al XVI-lea oferă temeiuri pentru ipoteza că această așezare medievală a constituit o circumscripție vamală în cadrul sistemului fiscal-comercial otoman. Comerțul regional sau de tranzit desfășurat prin Tulcea a avut o importanță covârșitoare, contribuind la stabilitatea economică a regiunii de la gurile Dunării. În cadrul sistemului vamal otoman, portul și orasul Tulcea au reprezentat un element cheie. Se poate presupune că acele corăbii, care treceau prin portul de la Tulcea și plăteau taxa de trecere, plecau mai departe pe brațul Sf. Gheorghe și, de aici, prin Marea Neagră spre Istanbul. Navigația era mai avantajoasă față de drumul pe uscat în ceea ce privește costul încărcăturii transportate, dar nu și în ceea ce privește rapiditatea. Pe brațul Sf. Gheorghe sau pe brațul Chilia și prin Marea Neagră, calea maritimă a fost infinit mai comodă și mai sigură decât drumurile litoralului sau drumurile cu surprize ale regiunii balcanice.

În secolul al XVI-lea, Tulcea capătă o organizare citadină, cu o structură socială complexă, cu organizare administrativă și devine un puternic centru economic, cu un hinterland agrar, situată la intersecția unor centre, mari rute comerciale.

Se poate afirma că Tulcea devenise în secolul al XVI-lea un port activ și un important centru în comerțul balcanic și în cel de tranzit pe axa nord – sud, efect al „închiderii” Strâmtorilor. Acest rol al Tulcei, în contextul internațional, trebuie înțeles în limitele ponderii pe care drumurile din zona gurilor Dunării le aveau în marele trafic de marfuri din acea vreme.

Primele sondaje arheologice s-au făcut în anul 1908, dar rezultatele nu au fost publicate în reviste de specialitate.Cunoaştem doar câteva referiri la materialul numismatic, dar fără ca acesta să fie integrat unui context arheologic.

În 1959, la iniţiativa d-lui Gavrilă Simion au fost efectuate săpături cu caracter de salvare cu ocazie amenajării unor găspădării pe panta estică a a colinei. (zona turnului A). Astfel, a fost dezvelit un segment din zidul de incintă a fortificaţiei romano-bizantine.

În anii 1971-1972, cu ocazia lucrărilor de amenajare a pavilionului principal al Muzeului de Istorie şi Arheologie, V. H. Baumann deschide un sector nou în intramuros.

În anii 1973-1974, V. H. Baumann şi A. Opaiţ, deschid pe latura de nord-est o nouă secţiune cu itenţia promovării unui plan de cercetare. Cu această ocazie au fost făcute observaţii ample asupra complexităţii acestei cercetări, care implică degajarea unui strat de pământ gros de 2 până la 5 m. Tot cu acest prilej au fost făcute şi primele observaţii arheologice. Prima etapă de locuire este atribuită perioadei Latène, identificată prin patru niveluri de locuire. A doua etapă este reprezentată de perioda romană şi romano-bizantină şi a fost identificată prin 11 niveluri de locuire. A treia etapă este atestată de locuirea de locuire de epocă medio-bizantină şi de cea medievală.

În anii următori aria săpăturilor a fost extinsă în intramuros, atrăgând în colectiv şi alţi specialişti din cadrul muzeului.

Cercetările arheologice de pe colnicul Hora, au fost continuate cu mici întreruperi în perioada 1971-1998, 2006 au dus la dezvelirea anticului Aegyssus. Au fost cercetate o serie de complexe (locuinţe, cuptoare, gropi menajere) cu niveluri de locuire din epocile romană, romano-bizantină şi bizantină. S-a constatat astfel că aşezarea îşi are începuturile în epoca elenistică şi a continuat până în prima jumătate a sec. VII p.Chr. După un hiatus de aproape trei secole, începând cu sfârşitul secolului al X-lea se constată o reluare a locuirii pe locul anticei cetăţi. Fortificaţia bizantină din acest punct va cunoaşte o scurtă existenţă, deoarece la 1064 este distrusă definitiv de atacul uzilor. Două secole mai târziu, în secolul al XIV-lea, reapar urme de locuire pe colnicul Hora. Din păcate, locuirea din secolele XVIII – XIX, a distrus complexele medievale din secolul al XIV-lea, pe care le-a suprapus, motiv ce a făcut ca materialul arheologic medieval, reprezentat în exclusivitate din ceramică, să fie surprins în condiţii nestratigrafice.

Informatii gasite pe siteul orasului Tulcea.

Poze Cetatea Aegyssus