Beius

Beiuş (în maghiară Belényes) este un municipiu situat în estul judeţului Bihor, Crisana, România, în depresiunea cu acelaşi nume, la poalele Munţilor Apuseni. Oraşul se află la 20 km de Ştei şi la 62 km de Oradea, reşedinţa judeţului, de unde este accesibil cu trenul şi este compus din oraşul propriu-zis şi localitatea Delani. La recensământul din 2002, populaţia totală a oraşului era de 10.996 pe o suprafaţă de 24,66 km².

Etimologie

* 1270 Benenus, Belynes, Belenjnes
* 1332 sacerdos de villa Belenus
* 1441 libera civitas Belynes
* 1451 oppidum Belynes
* 1828 Belényes

Aşezare

Din depresiunea Beiuşului, municipiul Beiuş este cel mai mare oras străbatut de Crişul Negru, adăposteşte multe aşezări dintre care cea mai importantă este oraşul Beiuş. Beiuşul este unul din cele mai vechi oraşe ale judeţului. Este situat în sud-estul judeţului Bihor la 62 km de Oradea, la poalele Munţilor Apuseni în Crişana. Beiuşul se află pe unul din principalele culoare de circulaţie rutieră şi de dezvoltare la nivel judeţean, fiind străbătut de DN 76 care face parte din E 79.

Istorie

În Ţara Beiuşului, încă din primele secole ale erei noastre, existau sate ale căror locuitori se îndeletniceau cu agricultura. După retragerea stăpânirii romane din Dacia, populaţia din Ţara Beiuşului, organizată în obşti săteşti, a continuat să practice agricultura, creşterea animalelor şi meştesugurile. Prima menţiune cunoscută a localităţii datează de la 1263, dar oraşul a existat dinainte, dovadă fiind că la 1241 se vorbeşte de un district al Beiuşului complet pustiit de tătari în timpul invaziilor de la 1241–1246. În documentele din perioada 1291-1242 localitatea apare cu toponimele Benenus, Benens, Belenus, Voyuoda de Bivinis sau Belenyes. Pâna la începutul secolului al XX-lea s-a folosit mai mult denumirea de Binş (şi continuă să fie numit aşa în graiul regiunii). Documentele atestă că în secolul al XVIII-lea în oraşul Beiuş si împrejurimi, înfloresc agricultura, meştesugurile, comerţul, astfel că spre sfârşitul secolului şi începutul noului secol Districtul Beiuş cuprindea un târg – Beiuşul şi 72 de sate.

Ceea ce a impulsionat deosebit dezvoltarea oraşului şi ridicarea sa culturală a fost înfiinţarea în 1828 de către vlădica Samuil Vulcan a unui gimnaziuromân unit (greco-catolic), devenit în 1998 Colegiul Naţional “Samuil Vulcan”., eveniment de mare însemnătate pentru românii din Transilvania, deoarece a pregătit intelectuali români deveniţi luptători pentru libertate naţională şi pentru unirea tuturor românilor.

La 27 noiembrie 1918, în localul Casinei Romane a avut loc adunarea electivă a cercului electoral Beiuş-Vaşcău, în care din ordinul Consiliului Naţional Român Central au fost aleşi 5 delegaţi pentru Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, printre care şi beiuşenii Ioan Ciordaş şi Ilarie Crişan.

După primul război mondial se impunea ca o necesitate redresarea economică a Ţării Beiuşului. Reforma agrară din 1921 a adus unele imbunătăţiri, contribuind la dezvoltarea relaţiilor de producţie capitaliste din agricultura şi ameliorând situaţia materială a unei părţi a ţărănimii.

Perioada dictatului de la Viena a fost una grea pentru oraşul Beiuş, fiind situat în partea care neretrocedată, devinind reşedinţă de judeţ, unde au fost mutate toate autorităţile şi instituţiile judeţene, cu personalul lor, şi în plus a trebuit să facă faţă unui mare număr de refugiaţi din zonele cedate (Ungariei), în condiţiile în care oraşul şi locuitorii nu erau suficient de înstăriţi. Cu toate acestea, în oraş existau comercianţi, mici meseriaşi, cca. 236 funcţionari, dispensar, spital precum şi instituţii publice: prefectura, primăria, judecătoria mixtă, comisariatul de poliţie, percepţia fiscală, garda financiară, ocolul silvic, oficiul PTT, spitalul de stat, gara CFR, regimentul 35 artilerie, biserici, şcoli. În oraş mai funcţionau o sală de teatru, cinematograf, hotel, cămin de ucenici.

Date generale

* Relief:

Oraşul este înconjurat de lanţuri muntoase cele mai înalte creste ale Apusenilor, Munţii Bihor, Munţii Codru Moma, Masivul Vlădeasa şi Pădurea Craiului. Oraşul Beiuş este aşezat pe malul drept al Crişului Negru, fiind străbătut de Valea Nimăieşti (afluent al acestuia), care împarte oraşul în două părţi.

* Teritoriu:
o teren arabil 1252 ha
o păşuni 620 ha
o fâneţe 74 ha
o vii şi pepiniere 1 ha
o total teren agricol 1850 ha
o păduri şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră 199 ha
o ape 31 ha
o zone pentru construcţii (intravilan şi extravilan) 267 ha
o total teren neagricol 596 ha.

Economia

Dezvoltarea economică şi demografică a oraşului Beiuş a fost destul de lentă până la reforma administrativ-teritorială din 1968, când în oraş sunt amplasate o seamă de instituţii având caracter teritorial printre care: Oficiul muncii, ADAS, Oficiul de gospodărire a apelor, Depozitele UJCOOP, Tribunalul teritorial, Judecătoria, filiala Băncii Naţionale şi altele care au oferit noi locuri de muncă. Dintre secţiile având un caracter productiv amintim: Şantierul de drumuri, Coloana auto şi Serviciul de investiţii IMTF, Coloana ITSAIA, Şantierul TCL etc. În anul 1972 a fost data în folosinţă Fabrica de Mobilă, iar în 1977 intră în producţie Fabrica de Maşini de Găurit. Locuitorii din Ţara Beiuşului sunt într-o relaţie de dependenţă cu oraşul Beiuş, care le asigură locuri de muncă, posibilităţi de aprovizionare, prestaţii de servicii publice, educaţionale şi culturale. Oraşul a devenit municipiu în anul 2004 şi are o populaţie de circa 15 mii locuitori.

Obiective turistice

* S-au descoperit unele urme străvechi de locuire din paleolitic în toată depresiunea Beiuşului, în peşterile de la Chişcău, Valea Sighiştelului, Recaş, Meziad, Câmpani. Pe Piatra Petranilor şi la Meziad au fost găsite aşezări neolitice fortificate. S-au descoperit unele urme străvechi de locuire din paleolitic în toată depresiunea Beiuşului, în peşterile de la Chişcău, Valea Sighiştelului, Recaş, Meziad, Câmpani.
* În apropiere de Beiuş se află Stâna de Vale, Pietroasa, Padiş.
* Monumentul Eroilor Români din Al Doilea Război Mondial. Monumentul a fost ridicat din iniţiativa unor veterani din cea de-a doua conflagraţie mondială, la poalele unei coline din apropierea Beiuşului. Acesta comemorează luptele purtate pentru eliberarea oraşului în toamna anului 1944. Monumentul se distinge prin forma simplă şi impresionează prin masivitatea sa. Pe postamentul de formă patrata, din beton, se înalţă o coloană din piatră, placată cu marmură albă, având o înălţime de 5 m. În partea superioară are o decoraţiune specific militară. La mijlocul coloanei, pe lăţimea sa, este săpat un text.