Prezentare Sebis

sebis centru

Sebiş (în maghiară Borossebes) este un oraş în judeţul Arad, Crişana, România. Are o populaţie de 6.327 locuitori. Este situat pe cursul mijlociu al Crişului Alb, la o distanţă de 82 km faţă de municipiul Arad, oraşul Sebiş este unul dintre cele mai importante centre urbane de pe Valea Crişului Alb, având în componenţă localităţile rurale Donceni, Prunişor şi Sălăjeni teritoriul administrativ ocupă 65,94 km2.

harta orasului sebis

Oraşul se află amplasat în partea de nord-est a judetului in depresiunea Buteni – Bocsig, la zona de contact cu dealurile Ciuntesti – Crocna, dealuri ce delimiteaza aceasta depresiune in partea ei nordica, avand o altitudine ce variaza intre 350 si 200 m.

Orasul Sebis beneficiaza de o buna amenajare urbanistica a teritoriului, inceputa dupa anul 1918 si continuata pana in prezent.

Orasul Sebis constituie principala poarta de intrare in muntii Apuseni, fiind strabatut de drumul Arad – Brad – Deva, cu ramificatie spre Oradea. Este despartit de apele Vaii Dezna in doua cartiere. Pe malul drept Cartierul Vechi, pe malul stang Cartierul Nou, iar in directia Nord-Est, pe malul drept al Vaii Dezna se afla Cartierul Prajesti, care pana in 1968 era sat component.

Teritoriul este traversat de D.J. 792 B si D.J. 793 si de calea ferata Arad – Brad , orasul fiind astfel un nod de circulatie rutiera , iar din punct de vedere al legaturii catre statiunea balneo – climaterica Moneasa , este si un nod de circulatie feroviara . Din punct de vedere administrativ teritorial orasul Sebis este delimitat la Est de comuna Dezna , aflata la 11 km de oras pe soseaua Sebis – Moneasa , la Vest este delimitata de comuna Birsa situata la aproximativ 5 km pe soseaua Sebis – Arad, la Sud se invecineaza cu comuna Buteni , situata la 5 km de oras pe soseaua Sebis – Brad , la Nord – Vest de comuna Carand situata la 10 km de oras pe soseaua Sebis – Beliu , iar la Nord de comuna Ignesti situata la 8 km de oras.

Din componenta administrativ-teritoriala a orasului Sebis, mai fac parte:

* satul Donceni, situat in partea de Nord-Est la 5 km de oras pe soseaua Sebis-Moneasa.

* satul Prunisor, situat in partea de Nord-Vest la 5 km de oras pe soseaua Sebis-Beliu.

* satul Salajeni, situat in partea de Est la o distanta de 4 km de oras.

Oraşul Sebiş este un important centru cultural, economic, comercial şi de învăţământ (inclusiv universitar) de pe valea mijlocie a Crişului Alb, existând următoarele utilităţi:

* cale ferată, trei companii de transport public;

* 30 de ha de zonă industrială cu utilităţile aferente(energie electrică, apa, canalizare);

* materii prime în zonă: lemn, piatră de carieră, balast şi nisip, marmură;

* staţie electrică cu putere instalată de 16 MGW

Oraşul Sebiş este recunoscut în tradiţia de prelucrarea pieilor, prelucrarea lemnului, croitorie, prelucrări metalice, existând un excedent de forţă de muncă de diferite specialităţi estimat în zonă la 7.800 de persoane.

Potentialul economic al orasului, a cunoscut in ultimii 30 de ani o crestere constanta, aceasta fiind legata de aplicarea consecventa a unei politici prin care se urmarea cresterea rolului polarizator al orasului, in cadrul retelei de localitati a judetului, fapt favorizat si de amplasarea avantajoasa a orasului in cadrul retelei de localitati a judetului si de posibilitatea valorificarii fortei de munca din zona, prin existenta unei retele de comunicatii avand ca centru orasul Sebis. Odata cu dezvoltarea industriala si economica a orasului, s-a schimbat si structura repartitiei fortei de munca in localitate, rezultand o distributie a mai mult de jumatate din salariati in sectorul secundar si sectorul tertiar.

Evolutia in timp a dezvoltarii industriale a zonei, demonstreaza legatura dintre amplasarea diferitelor obiective cu caracter industrial, amploarea lor, resursele solului si subsolului existente in zona, precum si potentialul de forta de munca din cadrul respectivelor colectivitati social umane. Cadrul natural privit ca factor, cu implicatii in dezvoltarea activitatilor industriale, prin prisma resurselor solului si subsolului, directioneaza activitatea economica in sfera prelucrarii cu caracter industrial a acestor resurse. Avand in vedere actuala conjunctura se observa o dezvoltare a unitatilor mici existente, precum si o transformare continua a profilului unor unitati in functie de cererea pietei. In ultimii ani se constata ca s-au infiintat putine societati cu profil industrial. Se urmareste ca in viitor sa se dezvolte industria mica, mestesugareasca si artizanala. Prin crearea de noi unitati industriale se vor crea noi locuri de munca, astfel incat rata somajului sa se diminueze.

Alaturi de acestea, zona are un potential turistic putin valorificat. Pentru agro-turism, zonele aflate la liziera padurii constituie o buna baza de plecare, in urmatorii ani demarand construirea unui “Sat de Vacanta” in zona Salajeni, care va beneficia de toate utilitatile necesare desfasurarii acestei activitati.

Relansarea activitatilor industriale, va depinde in mare masura de initiativa din sectorul privat. Pentru atragerea investitorilor, s-a amenajat o platforma industriala, zona in care sa fie rezervate spatii pentru dezvoltarea unitatilor industriale noi, grupate in apropierea unei cai de circulatie carosabila si a caii ferate, o zona cu posibilitati de dotare tehnico-edilitara. In intravilan suprafata unitatilor industriale ocupa 61,90 ha, total industrie.

In viitorul apropiat se preconizeaza realizarea unor drumuri de centura, de pe Calea Aradului peste Valea Deznei pe langa gara C.F.R., cu iesire in strada Crisului si de pe strada Teilor, pe strada Magurei, strada Viilor, cu iesire in strada Crisului, pentru descongestionarea traficului in centrul orasului si devierea traficului greu. De asemenea se va continua modernizarea drumurilor existente.

Orasul Sebis are gara C.F.R. amplasata in partea de Sud-Vest a localitatii, transportul feroviar in zona se desfasoara fara a traversa orasul.

Pentru turişti oraşul Sebiş este punctul de pornire spre cursul superior al Crişului Alb, spre staţiunea balneoclimaterică Moneasa şi spre culmile Munţilor Codru Moma.

Populaţia oraşului număra la ultimul recensământ 6.327 de locuitori. Din punct de vedere etnic, populaţia avea următoarea structură: 91,0% români, 3,0% maghiari, 5,4% rromi, 0,1% germani şi 0,5% alte naţionalităţi şi populaţie nedeclarată.

Scurt istoric al localitatii Sebis

Dupa urmele de vestigii si dovezile arheologice descoperite de-a lungul timpului in aceasta zona (unele dintre ele gasindu-se la Muzeul orasului), se pare ca a existat o comunitate autohtona romaneasca pe acest teritoiu, aflata in convietuire cu grupuri mici de slavi si subordonata comunitatilor incadrate politic voivodatului dintre Mures si Somes, condus de Menumorut, inca din secolele IX-X e.n.

descoperiri arheologice sebis

Intr-o carte bisericeasca foarte veche, s-au gasit date sumare despre unele localitati de pe Valea Crisului Alb, printre care si despre Sebis. In aceasta carte se arata ca pentru a-si intarii pozitia, in extremitatea apuseana a imperiului, Karol Robert a trimis aici intre anii 1227-1228 un comite cu numele Siblesy, insotit de o mica armata pentru a pazii intrarea in Muntii Apuseni, dandu-i comitelui in administrare 14 sate. Comitele a hotarat sa-si stabileasca resedinta la rascrucea drumurilor care duceau la cetatea Ineului, la cetatea Dezna si la intrarea in Muntii Apuseni, pe Valea Crisului Alb. Astfel , a luat fiinta pe malul drept al Vaii Dezna, unde se afla cartierul vechi al actualului oras, o localitate mica de 28 de familii cu circa 150 de locuitori, ca resedinta a comitelui Siblesy. Aceasta resedinta a avut o existenta zbuciumata, fiind in repetate randuri distrusa de invadatori si apoi refacuta de comite cu ajutorul iobagilor din zona. In anul 1241, localitatea este distrusa din nou de catre tatari, care intra pe Valea Crisului Alb in Apuseni, iar Siblesy se refugiaza in cetatea Dezna. In anul 1574 resedinta este din nou distrusa de catre armata otomana, care cucereste cetatea Dezna.

Prima mentiune documentara a Sebisului dateaza din anul 1574, cand se afla in proprietatea Beiului din Ineu, sub a carui administrare se gasea intreg teritoriul . Pe la jumatatea secolului al XV-lea, Sebisul aparea impartit in trei zone: Sebes- pe teritoriul garii C.F.R. de astazi si imprejurimi , Boros – pe teritoriul din partea dreapta a paraului Valea Deznei (satul vechi) si Mizocra – pe locul unde au fost viile Sebisului (care aproximativ din secolul XVI nu mai apare mentionat).

La 24 aprilie 1597, dupa tradarea lui Kendy Ferencz, Kornis Gaspar, a primit de la Bathory Zsigismund, intre altele cetatea Dezna, localitatea Boros – Sebes ce tinea de stapanirea cetatii Dezna si izvoarele termale (de la Moneasa). Kornis Gaspar, care a stapanit Sebisul de doua ori, a fost consilier, capitan si prefect de Maramures.

Dominatia straina continua in aceasta zona, in anul 1601 aflandu-se sub stapanirea lui Toldy Istvan, in 1613 a lui Bethlen Gabor si Keresztesy Gals, in 1614 Rheday Pal si Kornis Gaspar, in 1633 la primit Kornis Zsigmond, iar intre 1649-1655 Keresztesy Gals. Intre 1658-1693 a intrat din nou sub stapanire otomana. In 1746 Sebisul avea statut de targ (opidum Sebes).

In anul 1752 cand s-a incheiat procesul de reancorporare integrala a localitatilor, judetul Arad numara 168 de localitati, printre care se numara si Sebisul (Boros-Sebes) la pozitia nr.53 din districtul Ineu.

In jurul anului 1790 localitatea Boros-Sebes se afla in proprietatea printului de Modena, in 1804 contele Konigsegg de Rothenfels si Aulendorf a fost inzestrat cu domeniul Boros-Sebes, apoi contele Wastein care a construit in 1814 castelul ce-i poarta numele, aflat in centrul orasului si in fine ultimul reprezentant al dominatiei straine, contele Wencheim.

In acest timp noua vatra a localitatii primeste conturul masurilor de sistematizare impuse de imperiul austro-ungar, iar populatia autohtona romaneasca, ca urmare a numeroaselor revolte din acele vremuri, incepe sa primeasca unele drepturi pe plan social si politic.

La sfarsitul secolului XVIII, dar mai cu seama in prima jumatate a secolului XIX, pe fundalul destramarii feudalismului ,incep sa apara si in aceste zone influientele oranduirii capitaliste. Incep sa se defriseze paduri, valorificandu-se masa lemnoasa si extinzandu-se terenurile agricole si pasunile, incep sa se exploateze piatra si zacamintele de fier. Astfel, a fost construit la Sebis in anul 1840 de catre contele Konigsegg, primul si cel mai mare atelier de prelucrat fier din aceasta parte a Apusenilor, atelier care mai tarziu a devenit o fabrica dezvoltata. In anul 1860, ca urmare a aplicarii legilor austriece privind mineritul, acest domeniu de activitate se extinde prin construirea de catre contele Wadstein Erno a unui laminor de proportii mai mari, care si-a inceput activitatea in 1861, avand o capacitate de 800 t pe an. Acest lucru a dus la sporirea numarului de muncitori in special la topitoria de fier din Prajesti si “fabrica siderurgica” si implicit la extinderea si dezvoltarea localitatii.

La sfarsitul secolului XVIII, se incepe si construirea unei mori pe Valea Deznei, in zona cunoscuta sub denumirea Stramtura, intre dealul Plescuta si padurea Plesa. Aceasta moara a fost facuta din piatra, acoperita cu sindrila, fiind actionata de apa printr-un canal si a adus venituri importante comunitatii, venituri folosite pentru repararea casei comunale si construirea scolilor romana si reformata. Din aceasta perioada gasim mentionate si numele primilor invatatori care au predat la scoala romaneasca si anume: Simeon Tomuta (1813), Moise Popovici (1834), Moise Magdu (1834), Gheorghe Vesa (1835), Nicolae Tomuta (1857) si altii.

Pe fondul luptei pentru drepturi economice, politice si culturale, locuitorii din aceste locuri isi aduc aportul, prin reprezentanti, la manifestarile mai importante desfasurate sub primatul politic national al luptatorilor Aradului si a societatii Astra. La 1892, romanii din Sebis si-au stabilit reprezentantii in sprijinirea cauzei Memorandului de la Viena. La sfarsitul primului razboi mondial, seculara stapanire straina asupra meleagurilor Transilvaniei inceteaza.

In toamna anului 1918 si Sebisul a dat jertfe pentru cauza Unirii, existand in cinstea acestora, un monument in Parcul Tineretului din oras. Si in Sebis s-au constituit garzi patriotice, o delegatie participand la Adunarea de la Alba-Iulia din Decembrie, ducand mesajul sebisenilor la unirea Transilvaniei cu patria mama.

Sursa: Primaria Sebis

Ti-a placut articolul ? Da-i un share pe facebook, twitter sau google plus.

3 thoughts on “Prezentare Sebis

  1. Daniel Ducu says:

    Intr-un final o harta buna a sebisului. Peste tot pe net am dat doar de harti de la google earth care nu imi aratau strazile. Harta respectiva, desi e jpg, imi arata klumea strazile de care am eu nevoie 🙂

  2. Pingback: polimedia.us/fain/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *