Pasul Paduchiosu – Cota 1000

Pasul Paduchiosu – Cota 1000

Daca v-a apucat vreodata curiozitatea sa incercati un drum nou de la Bucuresti spre Brasov, va oferim noi o solutie interesanta si ceva mai libera. Peisajul nu e asa spectaculos ca pe Valea Prahovei, dar cu siguranta va fi ceva mai liber. Cel putin pana la Sinaia.

Este vorba de drumul Bucuresti – Targoviste – Pucioasa – Moroeni – Sinaia, un drum secundar care va aduce pana la intersectia drumului cu 4 benzi de la Sinaia. De la Bucuresti la Tartasesti, drumul are doua benzi pe sens si se merge in general bine, in timp ce de la Tartasesti la Targoviste e un drum cu o singura banda pe sensul de mers, dar e destul de drept si se pot depasi masini cu usurinta. Timpul de parcurgere al acestei distante este de aproximativ o ora si 10 minute. Din Targoviste, cautati drumul catre Sinaia, traversand orasul, pentru ca e varianta mai simpla si cu ceva mai putine gropi.

De la Targoviste la Pucioasa drumul e cumva turnat pe placi de peton cu insertii de bitum, dar se poate merge fara probleme pe acolo. Timpul de parcurs e scurt, undeva la 10 minute. In Pucioasa este bine sa aveti grija pentru ca una din benzi este pe 3/4 din suprafata rupta, din cauza unor lucrari la canalizare (cel putin asa este acum in octombrie 2014), motiv pentru care multe autobuze si camioane vor trece pe cealalta banda si va vor forta uneori sa faceti niste manevre interesante.

De la Pucioasa inspre Moroieni peisajul este din ce in ce mai …. montan. Deja drumul are tot mai multe curbe, satele sunt tot mai lungi si drumul e parca tot mai rau. Denivelat usor, dar fara sa iti rupa masina. In Moroieni, un sat al naibii de lung, nu e recomandat sa mergeti noaptea daca sunteti fara experienta, pentru ca va treziti ca loviti un caine sau un cal care merg linistiti pe mijlocul drumului. Am intalnit situatia asta de multe ori, asa ca e mai bine sa stiti. Ziua sunt ceva mai vizibili, asa ca nu prea aveti cum sa ii trazniti.

Dupa Moroieni incepe efectiv urcarea pe varful Paduchiosu pana la cota 1000, un drum care incepe frumos, mergeti pe valea Ialomicioarei si urcati vreo 6 km pana cand veti da de o zona cu adevarat criminala, unde denivelarile sunt simtitoare, motiv pentru care, daca nu vreti sa faceti ca mine si sa cheltuiti o multime de bani pe piese Skoda, ar trebui sa mergeti mai incet. Pentru ca daca treceti ceva mai tare, pe langa disconfortul creat, se mai poate sa schimbati si ceva capete de bara sau bucsaraie.

Dupa aceea urmeaza 2-3 km de urcare efectiva cu serpentine in care trebuie sa urci doar cu a doua si a treia si cu un peisaj mai placut, cu Cota 1400 de la Sinaia in departare. Urci ce urci si ajungi pana la Cota 1000, altitudinea maxima la care ajunge acest durm, dupa care intri in judetul Prahova.

Coborarea arata in felul urmator

vf-paduchiosu-sinaia

Drumul e relativ ok, dar destul de denivelat. Veti observa cel putin pe coborare cate straturi de asfalt s-au turnat pe acest drum din cauza faptului ca dealul fuge constant. Dupa inca trei kilometri de serpentine, ajungeti efectiv in localitatea Sinaia, unde mai coborati inca doi kilometri pentru a ajunge la intersectia cu DN1, de unde mai aveti 48 de kilometri pana la Brasov.

Distanta dintre Bucuresti – Targoviste – Sinaia este de 140 de km, cu 15 km mai mult decat drumul direct catre Sinaia. Nu e chiar un drum direct, motiv pentru care nu e foarte folosit de camioane si masinile mici de obicei il evita.

Dar e o alternativa la drumul direct, pentru cei cu chef de plimbare.

Curtea Domneasca din Targoviste

Curtea Domneasca din Targoviste se afla in cel mai mare oras al judetului Dambovita din Romania si a fost locul in care mai multi voievozi din Tara Romaneasca au avut resedinta.

Ansamblu de cladiri si fortificatii medievale, Curtea Domneasca de la Targoviste a fost mentionata documentar in timpul domniei lui Mircea cel Batran prin 1417, iar descoperirile arheologice au aratat ca din acea perioada datau: o casa, prima biserica – paraclis, o curtina, precum si urme ale unei palisade de lemn de dimensiuni reduse. Cinci decenii mai tarziu are loc dezvoltarea si extinderea fortificatiilor, realizata in doua etape, dupa parerea lui Nicolae Constantinescu: prima etapa in timpul voievodului Vlad Dracul, iar cea de-a doua la domnia lui Vlad Tepes cand sunt construite doua turnuri si cateva cladiri utilitare. Astfel, incepand cu aceasta perioada fortificatiile de aici devin cele mai mari din tara. Spre sfarsitul secolului al XV-lea aici se ridica si un zid de 20 m ce contine un turn de veghe.

In secolul urmator, Petru Cercel contribuie si el la dezvoltarea ansamblului marind suprafata interioara la 29.000 m2 si contribuind la repararea palatului, precum si la constructia unor utilitati ca apeductul ce avea rolul de a aproviziona cu apa palatul si garnizoana.

O dezvoltare importanta a avut loc in perioada domnitorului Matei Basarab care reface santul de aparare si cele 5 porti de acces si amenajeaza 10 bastioane de-a lungul zidului a carei grosime o dubleaza.

La mijlocul secolului al XVII-lea, domnitorul Gheorghe Ghica incepe sa distruga fortificatiile si palatul, pentru a nu fi de folos voievozilor Tarii Romanesti in caz de revolta.

In timpul lui Constantin Brancoveanu sunt refacute o parte din fortificatii, se reconstruiesc palatul, bisericile, precum si cladirile importante. Din pacate, odata cu mutarea capitalei la Bucuresti, Curtea Domneasca e distrusa in razboiul ruso-turc, iar ruinele sunt distruse definitiv intr-un cutremur.

In ciuda incercarilor de reparatii, santurile si zidurile incintei sunt astupate, iar ultimele lucrari de restaurare au loc in 1961 dupa care ramasitele fortificatiei sunt deschise turistilor.

Incinta din Curtea Domneasca era formata din:

– Palatul Domnesc – ridicat in 1400 in timpul lui Mircea cel Batran pentru fiul sau, Mihail I, Palatul cunoaste cateva etape de dezvoltare pe vremea lui Vlad Dracul, Petru Cercel si Matei Basarab, insa este distrus partial de Gheorghe Ghica in 1559-1560. Palatul mai cunoaste o perioada de inflorire in timpul domniei lui Constantin Brancoveanu, dar dupa aceea ramane parasit, ajungand o ruina. In 1961 este organizat ca muzeu alaturi de cladirile ce faceau parte din cetatea Targoviste

palatul domnesc targoviste

– Turnul Chindiei – ridicat de Vlad Tepes in 1460, turnul avea rolul de donjon

turnul chindiei targoviste

– Biserica Sf. Vineri – dateaza din mijlocul secolului al XV-lea si reprezinta singurul monument din Tara Romaneasca pastrat fara modificari

biserica sf. vineri targoviste

– Biserica Mare Domneasca – ctitorita de Petru Cercel, a fost cea mai mare cladire religioasa din Tara Romaneasca de la acea vreme. Se remarca prin pictura sa ce prezinta portretele domnitorilor munteni.

biserica domneasca targoviste

– Alte constructii civile: biserica – paraclis veche (demolata in 1847), gradinile palatului (amenajate in 1584 de Petru Cercel), baia domneasca (functiona pe sistemul clasic romano-bizantin), casa Balasa (construita de sotia voievodului Constantin Carnu si avea rolul de casa de oaspeti si azil pentru saraci), foisorul (loc de odihna si recreere).

La Curtea Domneasca din Targoviste se poate ajunge fie cu masina pe drumurile DN71 Tartaseti – Targoviste – Pucioasa – Sinaia, DN72 Gaesti – Targoviste – Ploiesti, DN72A Targoviste – Campulung sau cu trenul pana la Gara Targoviste.

Baile Pucioasa, judetul Dambovita

Baile Pucioasa se afla pe cursul Ialomitei, la doar 20 km de Targoviste, municipiu si cel mai mare oras din judetul Dambovita. Totodata, se afla la o distanta de 45 km de statiunea montana Sinaia si la 100 km fata de Bucuresti. Numele de Pucioasa provine de la izvoarele sulfuroase sau de pucioasa care tasnesc din dealurile de aici.

Apele sulfuroase cu cea mai mare concentratie din tara (1,152 mg/l), cele sulfatate, calcice, clorurate, hipotone ofera un climat ideal pentru ingrijirea sanatatii, respectiv tratarea unor afectiuni.

Punct de pornire catre importante obiective turistice (Vechea Cetate de Scaun de la Targoviste, Valea Prahovei, Brasov, Bran), statiunea Pucioasa este vizitata in mod special pentru tratarea unor afectiuni ca cele reumatismale generative abarticulare si inflamatorii, afectiuni ale sistemului nervos periferic, afectiuni ale aparatului respirator, dermatologice, cardio-vasculare sau a diferitelor stari posttraumative. Pentru tratarea acestora se utilizeaza diverse proceduri: bai calde cu apa minerala, bai de plante, dusuri subacvale, impachetari cu parafina, kinetoterapie sau masaj. Aceste tratamente nu sunt indicate insa persoanelor care sufera de hipertensiune arteriala, boli infectioase, tumori maligne sau benigne.

pucioasa bai

La Baile Pucioasa se poate ajunge fie pe cale rutiera, pe drumul national DN71 Bucuresti-Targoviste-Sinaia, fie pe cale feroviara pe traseul Bucuresti-Titu-Pietrosita.

Statiunea Pucioasa ofera diferite variante de cazare pentru cei dornici sa petreaca aici cateva zile:

Hotel Turist Pucioasa – situat in centrul statiunii, hotelul dispune de 109 locuri de cazare, restaurant si baze de tratament, iar preturile pornesc de la 47 RON/ camera dubla/ noapte

Complex Turistic Verona Pucioasa – situat pe str. Trandafirului, nr. 30, complexul este dotat cu 15 camere cu paturi matrimoniale, restaurant, braserie, bar, terasa in aer liber
Preturi: 90 RON/camera dubla/noapte
Contact: 0722 402 558

Hotel Carp Pucioasa – se afla pe str. Avram Iancu, nr. 1 si are 54 de camere, parcare, biblioteca
Preturi: 64 ROM/camera dubla/noapte
Contact: 0740 951 172

Pensiunea turistica Parc Pucioasa – situata pe str. Ana Ipatescu, nr. 6, pensiunea ofera 9 camere duble si 3 camere triple, iar pretul porneste de la 80 RON/camera dubla/noapte
Contact: 0768 962 065

Pensiunea Vienna Pucioasa – se afla pe str. Ion Creanga, nr. 7, oferindu-le turistilor posibilitatea de a se caza in una dn cele 7 camere duble dotate cu pat matrimonial
Preturi: 90 lei/camera dubla/noapte
Contact: 0245 760 533

baile pucioasa

Harta Pucioasa

Harta Pucioasa, judetul Dambovita. În trecut, localitatea purta numele Podurile, însă o dată cu dezvoltarea băilor și-a însușit numele Pucioasa. Izvoarele minerale de pucioasă și iod se află în Pucioasa-Sat.

Pucioasa este așezată pe cursul mijlociul al văii Ialomiței, la 20 km de Târgoviște, în zona dealurilor subcarpatice, a căror înălțime depășesc cu puțin 600 metri și sunt situate la 100 metri deasupra nivelului mării. Orașul este situat în zona colinar centrală a județului Dâmbovița, la 81 de km față de limita sudică și la 42 de km față de limita nordică.

Se află la o distanță aproximativ egală față de București și de Brașov, la 100 de km de fiecare. Se întinde pe o distanță de 8,750 km de-a lungul Văii Ialomiței între Miculești și Zărăfoaia și pe o lățime de 7,375 km între Pucioasa-Sat și Maluri, având o suprafață totală de 4239 hectare, dintre care teren intravilan 714,4 hectare și 3545 hectare extravilan.

Se învecinează la nord cu comuna Moțăieni, orașul Fieni (satul Berevoești) și comuna Bezdead, satul (Măgura), la sud cu comuna Brănești, satul Lăculețe, la est cu comunele Vârfuri, Valea Lungă și Glodeni, iar la vest cu Vulcana Băi.