Sfantu Gheorghe, judetul Tulcea

Localitatea Sfantul Gheorghe din Delta Dunarii este locul in care multi oameni merg sa se relaxeze si sa se bucure de unele dintre cele mai frumoase peisaje ale Romaniei. Locul atrage anual o multime de turisti, atat din tara, cat si din afara, veniti pentru a se regasi, pentru a se bucura de o priveliste minunata si a cunoaste oamenii de aici impreuna cu povestile lor.

sfantu gheorghe mare

Sfantu Gheorghe se afla in partea de est a Deltei, chiar la punctul in care unul din braturile Dunarii, Bratul Sfantu Gheorghe, se varsa in Marea Neagra. Situata la o distanta de 120 km de Tulcea si 38 km de Sulina, aceasta localitate este singura care ofera priveliste atat catre Dunare, cat si catre Marea Neagra, accesul catre ea putand fi facut doar pe calea apei.

sfantu gheorghe tulcea

Localitatea Sfantu Gheorghe a fost mentionata documentar pentru prima data pe o harta a unui mare navigator, genovezul Viconti, in secolul al IV-lea sub numele de San Giorgio.

Ca activitate principala, oamenii din Sfantu Gheorghe se ocupa cu pescuitul. De asemenea in ultimii ani s-a dezvoltat foarte mult turismul rural, desfasurat in special pe perioada verii, cand Delta Dunarii ofera peisaje spectaculoase.

Cei care vin la Sfantu Gheorghe se pot bucura de o multime de activitati de relaxare si plimbari pe apa pe ambarcatiuni specifice.

O posibilitate interesanta de petrecere a timpului liber in localitatea Sfantu Gheorghe din Delta Dunarii o reprezinta traseele turistice. Exista trei trasee pe care turistii pot merge si anume:

  1. Sfantu Gheorghe – Zaton – Buhaz – Palade – Crasnicol – bratul Sfantu Gheorghe
  2. Sfantu Gheorghe – canalul Tataru – cordonul litoral – canalul Imputita – canalul Busurca – orasul Sulina.
  3. Sfantu Gheorghe – bratul Sfantu Gheorghe – Lacul Erenciuc – canalul Mocansca – Lacul Puiu – baza turistica Rosu – Lacul Rosu – cherhanaua Rosulet – Lacul Rosulet.

In localitatea Sfantu Gheorghe se poate ajunge fie pe cale feroviara, pe ruta Bucuresti-Tulcea, fie pe cale rutiera, pentru aceasta existand mai multe variante, respectiv: Bucuresti – Tulcea prin Urziceni sau pe Autostrada Soarelui – Slobozia, Tulcea – Mahmudia – Murighiol. De la Murighiol spre Sfantu Gheorghe exista transport fluvial.

Daca alegeti anul acesta Delta Dunarii ca destinatie de vacanta nu uitati sa treceti prin Sfantu Gheorghe, pentru a va bucura de specialitatile de peste gatite de oamenii de aici, de peisajele spectaculoase si de linistea specifica zonei.

Cetatea Heracleea, judetul Tulcea

Cetatea Heracleea sau Enisala, cum mentioneaza de fapt izvoarele istorice, se afla in Dobrogea, judetul Tulcea. Cea de-a doua denumire a cetatii provine de la “Yeni Sale” care provine din limba turca si inseamna “Noua vestire”.

Cetatea se afla pe un deal calcaros de langa localitatea cu acelasi nume, iar pozitia sa geografica si zidurile inalte de care dispune indica faptul ca a avut un important rol militar, de supraveghere a drumurilor de pe uscat si de pe apa.

Construita in perioada bizantina la sfarsitul secolului al XIII-lea – inceputul secolului al XIV-lea, cetatea a fost cucerita de turci in anul 1417 dupa ce in perioada 1398-1416 s-a aflat sub stapanirea lui Mircea cel Batran. Sub noua putere a fost instalata in cetate o noua garnizoana militara.

cetatea heracleea

cetatea enisala

enisala

Dupa secolul XV cetatea s-a ruinat datorita faptului ca nu mai servea scopului pentru care a fost construita, fiind astfel abandonata.

Accesul in cetate se face fie pe drumul european E87 intre localitatile Tulcea si Constanta, mergand pe DJ222 spre  Enisala iar de acolo mai sunt 3 km pana la cetate.

Cetatea este deschisa pentru vizite de marti pana duminica, programul fiind urmatorul:

– In perioada mai-septembrie: 10-18

–  In perioada octombrie- aprilie: 08-16

cetatea heracleea-enisala

Cetatea Aegyssus

Cetatea Aegyssus face parte din lista monumentelor istorice si este unul dintre cele mai importante obiective turistice din judetul Tulcea, fiind situata pe Dealul Monumentului, numit inainte Dealul Hora.

Descoperirile stiintifice arata ca cetatea dateaza din secolul al IV-lea i.Hr, iar numele este de origine celtica, venind chiar de la cel care a intemeiat-o, Caspyus Aegyssos.

Depozitul de amfore grecesti gasit aici de arheologi arata ca cetatea a constituit un important punct de schimb comercial.

Începute în anul 1959, cercetările arheologice de pe colnicul Hora au vizat, în primul rând, dezvelirea anticului Aegyssus; acestea au arătat că așezarea s-a înfiripat în epoca elenistică și a continuat să funcționeze pâna în prima jumătate a secolului al VII-lea d. Chr.

Așezarea a existat înainte de stabilirea grecilor la Pontul Euxin, fapt atestat de cercetările arheologice.

De-a lungul timpului cetatea a suferit numeroase distrugeri, dar si reconstructii, pastrandu-si insa rolul de fortareata militara ce controla traficul fluvial pe Marea Neagra.

La sfârșitul secolului al X-lea se constată reluarea locuirii pe locul anticului Aegyssus. Fortificația bizantină de la Aegyssus cunoaște o scurtă existență, deoarece la 1064 este distrusă de atacul uzilor, însă continuitatea de locuire pe teritoriul actual al orașului, este demonstrată de descoperirea unui număr mare de monede bizantine, tătărăști, venețiene, sârbești, bulgărești și otomane ce evidențiază mai multe nuclee de locuire.

Identificarea cu oraşul Tulcea, a fost făcută prima oară la sfârşitul secolului al XVIII şi începutul secolului al XIX-lea, fiind confirmată o inscripţie în limba latină descoperită în 1949, care menţionează o unitate militară (vexillatio (A)-egisse(n)sis).

Cea mai veche atestare documentară în care apare Tulcea o găsim într-un registru vamal otoman din anul 1506 în care este menționată ca “fiind un important centru în comerțul de tranzit”. Din păcate, autorul care menționează acest registru, nu a revenit în lucrările sale cu date noi despre traficul comercial prin acest centru vamal și o analiză care să ne permită o imagine mai amplă despre începuturile Tulcei.

Documentele turcești și informațiile călătorilor străini care menționează Tulcea în secolul al XVI-lea oferă temeiuri pentru ipoteza că această așezare medievală a constituit o circumscripție vamală în cadrul sistemului fiscal-comercial otoman. Comerțul regional sau de tranzit desfășurat prin Tulcea a avut o importanță covârșitoare, contribuind la stabilitatea economică a regiunii de la gurile Dunării. În cadrul sistemului vamal otoman, portul și orasul Tulcea au reprezentat un element cheie. Se poate presupune că acele corăbii, care treceau prin portul de la Tulcea și plăteau taxa de trecere, plecau mai departe pe brațul Sf. Gheorghe și, de aici, prin Marea Neagră spre Istanbul. Navigația era mai avantajoasă față de drumul pe uscat în ceea ce privește costul încărcăturii transportate, dar nu și în ceea ce privește rapiditatea. Pe brațul Sf. Gheorghe sau pe brațul Chilia și prin Marea Neagră, calea maritimă a fost infinit mai comodă și mai sigură decât drumurile litoralului sau drumurile cu surprize ale regiunii balcanice.

În secolul al XVI-lea, Tulcea capătă o organizare citadină, cu o structură socială complexă, cu organizare administrativă și devine un puternic centru economic, cu un hinterland agrar, situată la intersecția unor centre, mari rute comerciale.

Se poate afirma că Tulcea devenise în secolul al XVI-lea un port activ și un important centru în comerțul balcanic și în cel de tranzit pe axa nord – sud, efect al „închiderii” Strâmtorilor. Acest rol al Tulcei, în contextul internațional, trebuie înțeles în limitele ponderii pe care drumurile din zona gurilor Dunării le aveau în marele trafic de marfuri din acea vreme.

Primele sondaje arheologice s-au făcut în anul 1908, dar rezultatele nu au fost publicate în reviste de specialitate.Cunoaştem doar câteva referiri la materialul numismatic, dar fără ca acesta să fie integrat unui context arheologic.

În 1959, la iniţiativa d-lui Gavrilă Simion au fost efectuate săpături cu caracter de salvare cu ocazie amenajării unor găspădării pe panta estică a a colinei. (zona turnului A). Astfel, a fost dezvelit un segment din zidul de incintă a fortificaţiei romano-bizantine.

În anii 1971-1972, cu ocazia lucrărilor de amenajare a pavilionului principal al Muzeului de Istorie şi Arheologie, V. H. Baumann deschide un sector nou în intramuros.

În anii 1973-1974, V. H. Baumann şi A. Opaiţ, deschid pe latura de nord-est o nouă secţiune cu itenţia promovării unui plan de cercetare. Cu această ocazie au fost făcute observaţii ample asupra complexităţii acestei cercetări, care implică degajarea unui strat de pământ gros de 2 până la 5 m. Tot cu acest prilej au fost făcute şi primele observaţii arheologice. Prima etapă de locuire este atribuită perioadei Latène, identificată prin patru niveluri de locuire. A doua etapă este reprezentată de perioda romană şi romano-bizantină şi a fost identificată prin 11 niveluri de locuire. A treia etapă este atestată de locuirea de locuire de epocă medio-bizantină şi de cea medievală.

În anii următori aria săpăturilor a fost extinsă în intramuros, atrăgând în colectiv şi alţi specialişti din cadrul muzeului.

Cercetările arheologice de pe colnicul Hora, au fost continuate cu mici întreruperi în perioada 1971-1998, 2006 au dus la dezvelirea anticului Aegyssus. Au fost cercetate o serie de complexe (locuinţe, cuptoare, gropi menajere) cu niveluri de locuire din epocile romană, romano-bizantină şi bizantină. S-a constatat astfel că aşezarea îşi are începuturile în epoca elenistică şi a continuat până în prima jumătate a sec. VII p.Chr. După un hiatus de aproape trei secole, începând cu sfârşitul secolului al X-lea se constată o reluare a locuirii pe locul anticei cetăţi. Fortificaţia bizantină din acest punct va cunoaşte o scurtă existenţă, deoarece la 1064 este distrusă definitiv de atacul uzilor. Două secole mai târziu, în secolul al XIV-lea, reapar urme de locuire pe colnicul Hora. Din păcate, locuirea din secolele XVIII – XIX, a distrus complexele medievale din secolul al XIV-lea, pe care le-a suprapus, motiv ce a făcut ca materialul arheologic medieval, reprezentat în exclusivitate din ceramică, să fie surprins în condiţii nestratigrafice.

Informatii gasite pe siteul orasului Tulcea.

Poze Cetatea Aegyssus

cetatea aegyssus

cetatea aegyssus

Harta Macin

Harta orasului Macin, judetul Tulcea.

Macinul, vechi si chiar stravechi asezamant uman pe teritoriul patriei noastre, se afla situat in partea de nord-vest a teritoriului dintre Dunare si Mare, in apropiere de Dunarea Veche si cea Noua – punctul Smardan.

Este situat la 45 grade 15′ latitudine nordica si 28 grade 10′ latitudine estica, strajuit in partea de NE de varful Suluc cu o altitudine de 364 m, la SE de vestitele cariere de piatra de la Turcoaia si Iacob-Deal, la V de Dunarea Veche, iar la NV de culmea Urliga. Este o importanta rascruce de drumuri spre Muntenia, Transilvania, Moldova, in zona de tranzit, spre Delta Dunarii si Litoral.

Este asezat pe un platou terasa care priveste spre vest, cu iesire spre vest, pe Dunare sau terestru, catre Smardan, Braila rutiera in partea de est catre: Greci, Cerna, Tulcea si Constanta; fluviala in sud catre: Carcaliu, Turcoaia, Pecineaga.